EVOLUŢIA SPAŢIULUI SCHENGEN
La începutul anilor ’80, a demarat, la nivel european, o discuţie în legãturã cu importanţa termenului libertate de mişcare. Primii paşi concreţi in acest sens au fost fãcuţi de Germania şi Franţa prin semnarea Acordului de la Saarbrücken în anul 1984, care prevedea eliminarea treptatã a controalelor la frontiera dintre cele douã state. În acelaşi an, acestei iniţiative i s-au alãturat alte trei state: Luxemburg, Belgia şi Olanda. În urma negocierilor care au urmat între cele cinci state, a fost semnat la data de 14 iunie 1985, în localitatea Schengen situatã în Luxemburg, Acordul prin care şefii guvernelor Belgiei, Franţei, Germaniei, Luxemburgului şi Olandei hotãrau eliminarea treptatã a controalelor la frontierele interne. Scopul Acordului era, pe lângã fluidizarea traficului, simplificarea şi întãrirea cooperãrii între autoritãþile poliţieneşti şi vamale din statele semnatare. Cinci ani mai târziu a fost semnatã Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, la data de 19 iunie 1990. Convenţia stabilea modalitãţile prin care statele membre vor coopera, pentru a compensa eliminarea controalelor la frontierele interne şi a asigura o mai bunã securizare a frontierelor externe.
SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN - SIS
În 1999, acquis-ul Schengen şi în special Convenţia din 19 iunie 1990 de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS), din 14 iunie 1985 au fost integrate în cadrul instituţional şi legal al UE prin şi, în conformitate cu Protocolul de integrare a acquis-lui Schengen în UE, anexat Tratatului de la Maastricht (1992) şi Tratatului de la Roma (1957). Prevederile Titlului IV al CAAS (articolele 92 la 119) se referă la Sistemul Informatic Schengen (SIS).
Potrivit CAAS, fiecare stat membru are responsabilitatea de a crea un sistem naţional (N.SIS), prin care să se conecteze la unitatea centrală (CS.SIS), pentru a face schimb de informaţii. Conform acesteia, „Părţile Contractante creează şi administrează un sistem de informare comun, denumit Sistemul de Informare Schengen, compus dintr-o secţiune naţională existentă în cadrul fiecărei Părţi Contractante şi un serviciu de asistenţă tehnică. Sistemul Informatic Schengen permite autorităţilor desemnate de Părţile Contractante ca, prin intermediul unei proceduri de căutare automată, să aibă acces la semnalările cu privire la persoane şi obiecte pentru controale la frontieră şi verificări, precum şi pentru alte controale ale poliţiei şi ale autorităţilor vamale, exercitate în interiorul ţării conform dreptului intern, precum şi în cazul categoriei de semnalări prevăzute la articolul 96, pentru acordarea vizelor, a permiselor de şedere şi pentrusupravegherea străinilor în cadrul aplicării dispoziţiilor privind circulaţia persoanelor din prezenta convenţie”.
|
